Țările UE au ajuns în cele din urmă la un acord privind plafonarea prețului la gaze, după luni de diviziuni aprinse cu privire la un aspect cheie al răspunsului blocului la criza energetică.
Miniștrii energiei, reuniți la Bruxelles pentru ultimul summit al anului, au ajuns la un acord politic asupra unui așa-numit “mecanism de corecție a pieței”. Conform acestui plan, care va intra în vigoare la 15 februarie și va dura un an, tranzacțiile pe bursele de gaze naturale din Europa vor fi plafonate la 180 de euro pe megawatt oră, dacă acest nivel de preț este atins timp de trei zile lucrătoare și dacă prețurile europene angro la gaze naturale sunt, pentru aceeași perioadă de timp, cu 35 de euro mai mari decât prețul global al gazului natural lichefiat (GNL).
Acest instrument complex de politică – care este stabilit cu mult sub prețul de declanșare de 275 EUR propus inițial de Comisia Europeană și se aplică pentru contractele cu scadență lunară, pe trei luni și pe un an – a fost aprobat de țările UE cu o majoritate calificată; Ungaria s-a opus, în timp ce Austria și Țările de Jos s-au abținut.
Mecanismul a fost conceput pentru a evita vârfuri de preț, cum s-a întâmplat în vară, când prețurile la principalul centru de tranzacționare din Europa, TTF, au atins pentru scurt timp 345 de euro pe MWh. În prezent, aceste prețuri s-au redus considerabil, ajungând la 115 EUR pe MWh, dar rămân de patru până la cinci ori mai mari decât media înregistrată înainte ca Rusia să invadeze Ucraina. Dacă va fi declanșat vreodată, plafonul s-ar aplica, în teorie, pentru cel puțin 20 de zile lucrătoare.
Prim-ministrul italian Giorgia Meloni a numit-o “o mică mare victorie”, în timp ce premierul polonez Mateusz Morawiecki a declarat că “înseamnă sfârșitul capacității Rusiei și a Gazprom de a manipula piața”. Există însă state care se opun plafonării prețurilor, îngrijorate de posibilul impact al planului asupra aprovizionării cu gaze și asupra stabilității pieței. Țările pro-plafonare a prețurilor – inclusiv Belgia, Italia, Spania și Grecia – au pus în prim-planul argumentelor lor în favoarea plafonării prețurilor necesitatea (atât materială, cât și politică) de a reduce facturile la energie pentru cetățeni și întreprinderi.
Politico