Președintele Macron a anunțat săptămâna trecută (joi, 8 aprilie, mai exact) că va desființa ENA – l’Ecole nationale d’administration și o va înlocui cu o instituție nouă, un Institut du service public (ISP). ENA este școala prin care trece toată elita politică și administrativă a Franței – patru președinți, printre care și dl. Macron, și nouă premieri sunt absolvenți ENA.

Anunțul nu este surprinzător, desființarea a mai fost pusă în discuție de-a lungul timpului, atât de președintele Macron, cât și înaintea lui. Anunțul de acum este parte din ceea ce președintele Macron numește reforma înaltei administrații publice. Într-un discurs din februarie, a declarat că își dorește ca ”nici un puști să nu-și spună: asta nu e pentru mine” și că ascensorul social nu mai funcționează ca în urmă cu 50 de ani. Ce-i drept, cifrele arată că în toată istoria sa ENA a avut preponderent elevi din clasele medii și bogate și foarte puțini copii de muncitori. În promoția 2019-2020, din 82 de absolvenți unul singur era copil de muncitor. În 2017, când era doar candidat, încă nu ajunsese președinte, s-a declarat împotriva închiderii. Decizia de acum este văzută (și) ca un răspuns politic în contextul manifestațiile Vestelor galbene și, spun unii comentatori, o deturnare a atenției de la probleme mai importante, mai ales că anul viitor sunt alegeri prezidențiale în Franța și președintele Macron va candidat, probabil, pentru al doilea mandat.

Dar, cum spuneam, ENA e contestată încă din anii ’60, când sociologul Pierre Bourdieu scria, împreună cu Jean-Claude Passeron Moștenitorii unde afirmau că ENA și alte școli sunt monopolizate de ceea ce ei numeau ”moștenitorii culturii dominante”. Alți politicieni francezi s-au pronunțat de-a lungul timpului în favoarea închiderii școlii. În perioada președinției lui François Hollande, când Annick Girardin a vrut să inițieze o reformă a resurselor umane în administrație,  președintele i-ar fi urat mult noroc. În perioada președinției lui Nicolas Sarkozy guvernul ar fi pregătit chiar un decret prin care urma să fie reformată ENA.

Simbolistica însă este foarte puternică, întrucât presupune anularea ordonanței din 9 octombrie 1945, cea care a organizat administrația în cadrul statului la finalul celui de-al doilea război mondial.