Autoritățile iraniene au recurs la violuri și agresiuni sexuale pentru a-i pedepsi sau reduce la tăcere pe cei arestați în timpul protestelor Mahsa Amini din 2022, a declarat Amnesty International într-un raport publicat miercuri.

Organizația a documentat 45 de cazuri de violență sexuală comise împotriva bărbaților, femeilor și copiilor care au fost reținuți și spune că numărul real al victimelor ar putea fi mult mai mare. Protestatarii iranieni reținuți în timpul lunilor de proteste la nivel național în cadrul mișcării “Femeie, viață, libertate”, care a apărut după moartea în custodie a lui Mahsa Amini, au fost violați și supuși la alte forme de violență sexuală de către forțele de informații și de securitate ale Teheranului, a declarat Amnesty International într-un raport care documentează calvarul a 45 de supraviețuitori.

Raportul a adunat mărturiile a 26 de bărbați, 12 femei și șapte copii de doar 12 ani care au fost supuși la viol și alte forme de violență sexuală și tortură. În cadrul unei reprimări violente a protestelor declanșate de moartea Mahsei Amini, ofițerii iranieni de aplicare a legii au arestat zeci de mii de activiști și demonstranți și i-au supus la tortură și alte rele tratamente, se arată în raportul de 120 de pagini.
“Violența sexuală a fost folosită de către agenții statului, cu o impunitate totală, ca armă de tortură pentru a zdrobi spiritul, stima de sine și sentimentul de demnitate al protestatarilor, pentru a descuraja alte proteste și pentru a-i pedepsi pentru că au contestat sistemul politic și de securitate și sistemul său înrădăcinat de discriminare bazată pe gen, aplicat prin intermediul unei legislații draconice, inclusiv legi abuzive privind obligativitatea de a purta vălul”, se arată în raport.

Săvârșite de membri ai Gardienilor Revoluției iraniene, ai forțelor paramilitare Basij, ai Ministerului de Informații și ai poliției, violurile și torturile au avut loc în centre de detenție oficiale sau în incinte de securitate, precum și în locuri neoficiale, cum ar fi case sau clădiri de apartamente cunoscute sub denumirea colocvială de “case sigure” (khanehay-e amn) sau în centre de detenție improvizate, cum ar fi depozite, parcări și școli.

În ciuda numeroaselor mărturii directe și chiar a identificării autorilor de către victime, niciuna dintre autorități nu a fost trasă la răspundere. Majoritatea victimelor s-au abținut să depună plângeri de teama repercusiunilor și de o neîncredere profundă în sistemul judiciar iranian, se arată în raport.
France 24