Sistemul urban de răcire care face ca Mona Lisa să fie protejată atunci când Parisul se prăjește în soarele verii este extins pentru a face față valurilor de căldură din ce în ce mai frecvente. Rețeaua puțin cunoscută de sub capitala franceză este cel mai mare sistem de “răcorire urbană” din Europa. Primăria Parisului a semnat acum un contract ambițios pentru a tripla dimensiunea acestei rețele până în 2042, ajungând la 252 km, ceea ce o va face cea mai mare din lume.
Cei 89 km de conducte subterane ale sistemului actual răcesc cele mai emblematice locuri din oraș, cum ar fi Luvru, Muzeul Quai Branly și protjează chiar și legislatorii agitați, scăzând temperatura în Adunarea Națională. “Muzeele au o nevoie constantă de [temperaturi] scăzute… pentru a-și păstra operele”, explică Maggie Schelfhaut, responsabil de comunicare pentru Fraicheur de Paris – compania privată care administrează sistemul. “Există, de asemenea, centre de date, de exemplu, care sunt mari consumatori de [aer rece].”
Pe măsură ce valurile de caniculă actuale din Europa cresc gradul de utilizare a aerului condiționat în Paris, există planuri de extindere a rețelei de răcire la sectorul public. Noul contract – prin care, în 20 de ani, orașul va extinde acest sistem la spitale, la unele școli și la stațiile de metrou – este menit să atenueze efectele periculoase ale încălzirii globale.
Sistemul de răcire utilizează o rețea de conducte de apă subterane. Acesta funcționează prin injectarea aerului cu apă răcită pentru a reduce temperaturile. “De fapt, folosim apa din Sena”, explică Schelfhaut. “Este o resursă care ne permite să evacuăm căldura… și să schimbăm această căldură și să o evacuăm în Sena.”
Această abordare durabilă trimite căldura extrasă de sistem în Sena, iar iarna folosește apa rece a râului pentru a-și răci sistemele. “Dacă toate clădirile vor ajunge să fie echipate cu instalații autonome, se va crea treptat un efect de “insulă de căldură” urbană foarte important, astfel încât va contribui la încălzirea orașului”, explică Schelfhaut. “Ne-am dat seama că, dacă vom continua să extindem [rețeaua de răcire urbană], vom ajunge la un nivel cu 1°C mai puțin decât în cazul proliferării instalațiilor autonome. Iar 1°C mai puțin în centrul orașului înseamnă foarte mult.”
Oficialii de la Luvru, care au beneficiat de rețeaua de răcire încă din anii 1990, subliniază, de asemenea, câștigurile ecologice ale acesteia. “Ne permite să beneficiem de energie cu o amprentă de carbon mai mică, disponibilă pe tot parcursul anului”, spune Laurent Le Guedart, directorul Patrimoniului de la Luvru. Economisirea spațiului este un avantaj suplimentar, deoarece sistemul anulează necesitatea unor unități de răcire autonome de mari dimensiuni în incintă.
Le Guedart adaugă că sistemul este un mijloc de economisire a banilor, având în vedere creșterea costului energiei, în condițiile în care Rusia este în plină criză pe piață. “Factura de energie a Luvrului a fost de aproximativ 10 milioane de euro în 2021. Având în vedere costul în creștere al energiei, încercăm să controlăm acest lucru cât mai mult posibil… [Avem] obiective extrem de ambițioase de reducere a consumului nostru… pentru a amortiza șocul creșterii prețurilor la energie.”
EuroNews