Dacă tot s-a vorbit enorm de Boris Johnson în ultima vreme – acum că a fost infectat cu coronavirus și a fost nevoie să fie internat, anul trecut pe tema Brexit-ului, ne-am gândit să vă facem un portret al personajului.
Boris este cel mai mare dintre cei patru copii ai familiei – cel mai mic este Joseph, zis Jo.
Până la un punct, amândoi au parcursuri similar: amândoi merg la școli de elită (Eton și Oxford), alături de alți copii din elita britanică – printre ei, David Cameron, fostul premier britani, sau Charles Spencer, fratele prințesei Diana, cu care Boris a fost bun prieteni.
Dintre cei doi frați, Boris a avut rezultate academice mai slabe decât Jo, dar a fost foarte bun la engleză și la limbi clasice (latină și greaca veche) – Boris va și preda engleză și latină când își va pleca, după studii, să stea prin Australia. Amândoi au fost implicați în realizarea unor publicații studențești, Boris a fost și secretarul grupului de dezbateri. La terminarea studiilor, amândoi frații încep să lucreze în presă, ca jurnaliști. Și de aici încep să meargă în direcții foarte diferite.
Boris falsifică un citat într-o știre și este concediat de Times, ajunge apoi corespondent la Bruxelles de unde transmite tot felul de materiale centrate pe senzațional, se poziționează încă de atunci ca eurosceptic și își atrage critici pentru că practică ceea ce azi numim ”fake journalism”, iar în cele din urmă ajunge să fie personaj de show TV și subiect de glume în spectacolele de stand-up comedy.
În paralel, fratele mai mic ajunge să semneze o rubrică importantă într-un ziar de talia Financial Times, primește prestigioase premii jurnalistice și este co-autor al unor cărți considerate interesante.
În etapa următoare a vieții, intră amândoi în politică – Boris mai devreme, Jo câțiva ani mai târziu – și candidează din partea Partidului Conservator. Presa britanică scria atunci despre candidatura lui Boris că este o confirmare a slăbiciunii lumii politice față de celebrități. Ce-i drept, Boris Johnson va deveni o celebritate din ce în ce mai cunoscută provocând scandal după scandal din care reușește să iasă absolut senin – recunoaște că a consumat droguri, are amante, e implicat în scandaluri în care diferiți colegi îl acuză de trădare, devine cunoscut prin extravaganța cheltuielilor și prin glumele proaste pe care le face. Cu toate astea devine primarul Londrei. În dezbaterea politică internă pe tema ieșirii din Uniunea Europeană, se poziționează ca susținător al Brexit-ului – ironia este că unul dintre argumentele lui a fost faptul că Turcia ar putea intra în UE, în condițiile în care unul dintre străbunicii săi a fost turc.
Povestea rădăcinilor otomane ale lui Boris Johnson este foarte interesantă. Străbunicul pomenit mai devreme, Ali Kemal, nu era orice turc, ci politician și ministru de interne în Imperiul Otoman, După moartea primei soții englezoaice, se recăsătorește cu fiica unui pașă otoman. Ali Kemal va fi răpit și ucis în 1922, iar copiii din prima căsătorie rămân în Anglia, unde iau numele bunicii materne, adică Johnson. Din căsătoria cu a doua soție a lui Ali Kemal se trage ramura turcă a familiei, care a dat și ea ambasadori și jurnaliști.
Pe scurt, mințind cu seninătate, purtându-se ca un clovn și exploatând nevoia presei de senzațional, Boris Johnson ajunge primarul Londrei, iar în final premierul Marii Britanii. Presa internațională va fi plină de caricaturi cu el după ce ajunge în această funcție.
Fratele mai studios și mai serios, Jo Johnson, are o carieră politică muncită și serioasă: este parlamentar, apoi David Cameron îl numește Head of the Number 10 Policy Unit (adică este numit șeful departamentului de politici publice), devine ministru al Universităților și Științei și face una dintre cele mai importante reforme din sistemul de învățământ britanic, apoi ministru al Transporturilor.
Spre deosebire de fratele Boris, are reputația de pro-european. După referendul pe tema Brexit, se poziționează în continuare împotriva Brexit, cere dezbatere și organizarea unui al doilea referendum.
În fine, când Boris ajunge premier, ajunge din nou ministru, dar demisionează după câteva luni, renunță și la scaunul de parlamentar și, practic, iese din politică. Motivul: ”este sfâșiat între familie și interesul national”. Purtătorul de cuvânt al fratelui premier îi mulțumește pentru serviciile aduse țării, iar comunitatea științifică îi transmite multe mesaje de mulțumire și susținere.