A murit vineri, 9 aprilie, Prințul Philip, soțul reginei Elizabeth a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a altor țări din Commonwealth. Ar fi împlinit 100 de ani pe 10 iunie.
Imediat au apărut pe paginile de Facebook din România imagini cu Philip alături de vărul lui, regele Mihai, amândoi copii, în vacanță la Marea Neagră. Cei doi sunt veri de gradul II. Mama lui Mihai, regina Elena a României, și tatăl lui Philip, prințul Andrei, fratele regelui Constantin al Greciei, erau veri primari. Mihai a cunoscut-o pe Anna de Bourbon, cu care s-a căsătorit, la căsătoria lui Philip cu regina Elizabeth a II-a, iar Philip a fost nașul de botez al primei fiice a lui Mihai, Margareta. Relațiile de rudenie ale familiilor regale din Europa sunt destul de complicate, dar, pe scurt, toată lumea se înrudește cu toată lumea.
Philip s-a născut, deci, în insula Corfu din Grecia, fiind înrudit cu familia regală greacă, dar și cu cea daneză. Pentru că unchiul său, regele Constantin, abdică, familia părăsește Grecia când el avea doar câteva luni sau un an, așa că el va crește la Paris o lungă perioadă. Așa se face că vorbește franceză și germană, dar deloc limba greacă și oricum s-a considerat mai degrabă danez decât grec. Cele patru surori mai mari ajung să se căsătorească și să se mute în Germania nazistă în epocă. Philip însă ajunge în Marea Britanie, la un unchi din partea mamei sale, iar prin intermediul acestuia o cunoaște pe prințesa Elizabeth când aceasta avea doar 13 ani. Se zice că Elizabeth a fost foarte impresionată de întâlnire și a scris că a cunoscut ”un zeu viking”. Philip și Elizabeth s-au căsătorit după război, în 1947, deși mama Elizabethei nu a prea fost de acord. Surorile lui Phiip nu au participat, lucru oarecum firesc ținând cont că războiul se terminase de puțin timp și ele aveau familii în Germania.
Viața lui și a soției sale ajunge însă să se schimbe radical în 1953, când Elizabeth devine regină.
Se zice că Philip și unchiul său, Louis de Mountbatten, ar fi încercat să schimbe numele familiei regale din Casa de Windsor în Casa de Mountbatten. Dar Winston Churchill, premier în perioada aceea, s-a împotrivit și în cele din urmă a avut câștig de cauză. Cu toate acestea, Philip a acceptat titlul de Prinț abia în 1957.
Înainte de Diana sau, mai recent, de Meghan, se poate spune că Philip a fost primul care a infuențat profund rolul monarhiei britanice în sensul deschiderii către public. The Guardian scrie că a fost ”un om al timpurilor sale”. Poate datorită viziunii sale moderne, poate datorită ambiției de a-și construi un rol, altul decât de soț al reginei, Philip a reușit să facă din familia regală o familie activă, nu una închisă în palatul regal.
Se pare că tot el a fost la originea unui documentar BBC realizat în 1969, în care familia regală este prezentată făcând lucruri absolut normale: grătare, mers cu bicicleta, uitat la televizor etc. Documentarul a fost difuzat o singură dată, apoi s-a considerat că face mai mult rău decât bine familiei regale. Ce-i drept a avut un efect direct asupra modului în care presa de scandal și paparazzi au abordat modul de prezentare a membrilor familiei regale – dacă ei au acceptat o dată să fie filmați, de ce nu ar accepta și cu alte ocazii?
Dincolo de plusuri și minusuri, omul a fost un personaj, genul de invitat care face mereu gafe, dar iubit de toți nepoții și strănepoții lui – și are opt nepoți și opt strănepoți.
Prințul William l-a numit ”o legendă” când s-a referit la el, iar prinul Harry și-a amintit de bunicul care știa să facă grătar și a fost ironic și îndrăzneț. După interviul cu Oprah care a făcut înconjurul planetei, Harry s-a întors în Anglia pentru înmormântare, singur, fără Meghan.
Înmormântarea va fi sâmbătă, 17 aprilie, la Castelul Windsor, vor participa doar 30 de persoane, conform regulilor impuse de pandemie, iar regina nu va participa.
Au făcut cei de la BBC o listă cu diferitele gafe pe care le-a făcut de-a lungul anilor. Am tradus o selecție mai jos și găsiți lista completă aici: https://www.bbc.com/news/uk-39806145?fbclid=IwAR0p3dIA8gNMhX3C8mbJCZTnmB9i81A8eYB-tuzTrwFrw7KcHglbT7jN66M)
1966: “Englezoaicele nu știu să gătească”.
1981: “Toată lumea zicea că trebuie să ne și distrăm. Acum se plâng că sunt șomeri.” În timpul recesiunii din 1981.
1984: “Sunteți femei, nu?” În Kenya după ce a acceptat un cadou simbolic din partea unei localnice.
1986: “Dacă mai stați mult aici, veți avea ochii înguști”. Către un grup de studenți britanici în timpul unei vizite în China.
1988: “Arată ca dormitorul unei femei ușoare.” Când a văzut planurile pentru casa ducelui și ducesei de York din Sunninghill Park.
1993: “Nu sunteți aici de mult vreme, încă nu aveți burtă.” Unui britanic întâlnit în Ungaria.
1995: “Cum îi țineți pe localnici fără să se atingă de băutură suficient timp ca să își poată lua permisul?” Către un instructor auto din Scoția.
1997: “Al naibii prostănac!” Cu referire la un paznic de parcare de la Universitatea Cambridge care nu l-a recunoscut.
1999: “Surzi? Dacă sunteți aproape de chestia aia, sigur sunteți surzi.” Vorbind cu un grup de tineri surzi în Cardiff, tineri care stăteau lângă o bandă de oțel.
1999: “Arată de parcă a fost montat de un indian.” Despre un vechi panou cu siguranțe într-o fabrică din Edinburgh.
2001: “Ești prea gras ca să fii astronaut.” Unui puști de 13 ani, Andrew Adams, care i-a spus că vrea să meargă în spațiu.
2002: “Încă mai aruncați sulițe?” Întrebare pusă unui aborigen australian în timpul unei vizite.
2002: “Arătați ca un sinucigaș cu bombă.” Unui tânăr polițist ce purta o vestă antiglonț în Stornoway, Isle of Lewis.
2009: “Designul bărbii nu v-a prea reușit, nu?” Către designerul Stephen Judge cu referire la mica sa barbă.
2013: “Filipine e probabil pe jumătate goală dacă sunteți toți aici, lucrând la NHS.” La o întâlnire cu o asistentă medicală filipineză.
2013: “[Copiii] merg la școală pentru că părinții lor nu îi vor în casă.” Către Malala Yousafzai, cea care a supraviețuit unui atentat al talibanilor și care face campanie pentru dreptul fetelor de a merge la școală fără teamă.
2017: “Arătați mort de foame.” Către un beneficiar dintr-un azil de bătrâni.